Asteptau asta demult. Si e mult mai bine cand nu e programat, amandoi singuri.
Ea era pregatita, se gandea ca in orice moment se poate intampla. Este pentru prima oara cand se lasa dusa de val si de mainile lui. Este pentru prima oara cand se lasa atinsa, cand se lasa sarutata, cand are deplina incredere in cineva. Nu se mai simte in trupul ei, parca ar fi scoasa afara de doua gheare, smulsa departe de actiune, dusa intr-un loc intunecos. Dar deschide ochii si parca nici el nu mai e acolo, nu il cunoaste pe omul acela, o alta fantoma a imaginatiei sale. Cine este el? Unde este el?
Isi infige dintii in gatul ei, simte sangele fierbinte cum picura pe trup, simte carnea proaspata, inca virgina. Ii simte frica, abia daca mai poate scoate un cuvant. Implora mila, o izbeste de parchet, o prinde de maini si ii rupe gatul.
Ii sfasie abdomenul, ca o creatura infometata, un necrofil proaspat eliberat, un demon proaspat incarnat.
The Flowers Of Evil
Sta întinsă pe podea. Daca se mișcă, ceilalți vor crede ca încă trăiește. Usa este închisă, dar nu se stie cand sau daca vor intra in camera. Credea ca e bine daca ramane doar cu sor-sa.
Azi noapte nu a putut sa doarma. Privighetoarea aia nenorocita care nu tace. Si sor-sa cum se fute in camera cealalta. Pe toti demonii, ce dracu e asta.
Astazi insa, au gasit-o. Pielea lor aspra, ghearele, mainile anormal de mari, felul in care sunt dispuse membrele, capul inclinat, fara par, fara privire, doar un simt al orientarii bine dezvoltat. Poate ca nici nu isi vor da seama ca e in incapere. Trupul sora-sii e aruncat langa ea.
Poate au plecat, nu mai e nimeni viu in casa. Miroase a carne cruda, nici-un sunet, nici-o miscare. Se ridica, sangele curge pe pereti.
Tot ce a mai apucat sa vada a fost o pereche de ochi rosii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)